epilessia in i cani
epilessia in i cani - Quessi sò viulazioni di u cervellu, chì pruvucanu cunvulsioni spontanee spessu recurrenti cù o senza perdita di a cuscenza.
cuntenutu
Cause di epilessia in i cani
L'epilepsia in i cani pò esse vera (idiopatica) o sintomatica. L'epilessia idiopatica in i cani hè ereditata. Cù sta forma di a malatia, l'attività di i neuroni cambia senza mutivu apparente. Sta malatia si manifesta à l'età di 6 mesi - 3 anni. Hè cresce chì a malatia ùn pò esse guarita, ma hè pussibule di riduce u nùmeru di seizures à u minimu è ottene a remissione, chì pò durà parechji anni. L'epilessia sintomatica in i cani hè a reazione di u corpu à i cambiamenti negativi o e cunsequenze di i cambiamenti in u core. I causi di sta forma di epilessia in i cani sò variati è include:
- ferita cerebrale traumatica,
- infezioni batteriche o virali,
- malatie di l'organi internu (fegato, cori, reni, vini sanguini è altri),
- tumuri,
- intossicazione di u corpu.
I masci sò più propensi à l'epilessia cà e femine.
I sintomi di l'epilessia in i cani
Hè impurtante di distingue trà l'epilepsia in u cane è i convulsioni chì ùn sò micca ligati à l'epilessia è ponu esse causati da a frebba, fallimentu renali agutu, o bassi livelli di calcium in sangue. I sintomi sò simili, cusì spessu solu un veterinariu pò distingue l'epilepsia da e seizures simili. Un attaccu epiletticu in un cane pò esse spessu preditu in anticipu da i seguenti sintomi:
- U cane hè ansioso è prova di ammuccià.
- L'attaccu principia cù u fattu chì u cane casca nantu à u so latu, u corpu diventa custrettu.
- Pudete osservà u tremore di a mandibula.
- Defecazione involontaria è urinazione.
- U cane si lamenta, move attivamente e so zampe.
- I pupulari si ritiranu o si movenu in modu casuale.
- I mandibuli sò strettamente compressi.
- Possibile scaricamentu da a bocca di un liquidu viscosu spumante o vomitu.
A durata di un attaccu epilepticu in un cane hè da uni pochi seconde à 15 minuti. L'attacchi di epilessia in un cane sò più spessu di notte o durante u restu. Dopu un attaccu epiletticu, u cane ùn hè micca orientatu in u spaziu, a coordinazione di i movimenti hè disturbata, l'appetite aumentatu è a sete sò osservati. U cane torna à a normale quasi subitu o in 12 à 24 ore.
Diagnosi di epilessia in i cani
U diagnosticu di l'epilessia in i cani include necessariamente i seguenti studii:
- Encefalogramma.
- Analisi biochimica di sangue è urina.
- Craniu di raghji X.
- Esame ultrasound di a cavità abdominal.
- ECG.
- MRI.
U pruprietariu deve descriverà currettamente cumu si procedeva u sequestro, a so durata, cumu si cumportava u cane prima è dopu à u sequestro. Di grande impurtanza hè l'infurmazioni nantu à a cundizione generale di u cane, i feriti è e malatie attuali è passati.
Cumu piantà una crisi di epilessia in un cane
U pruprietariu ùn pò micca piantà una crisi chì hà iniziatu, ma pò aiutà u cane à sopravvive à una crisi epilettica. Per questu avete bisognu:
- Prutegge u vostru cane da eventuali ferite. Mettite a manu sottu à a testa di u cane è alluntanate delicatamente da l'uggetti periculosi.
- Ùn pudete micca pressu u cane à u pianu o limità i so movimenti.
- Pone u cane nantu à u so latu, apre e mandibula cù una cucchiara o un altru ughjettu adattatu.
- Quandu l'attaccu hè finitu, ùn forza micca a cumunicazione à u cane è prutegge da u stress.
- Ùn ci voli micca à essa spavintatu! U primu attaccu quasi sempre risolve in pocu tempu (pochi sicondi o uni pochi di minuti) è ùn pone micca un periculu immediatu per a vita di l'animali.
- Se a convulsione dura più di 15 minuti o l'avulsioni seguitanu una dopu à l'altru, cuntattate immediatamente u vostru veterinariu! Ci hè una pussibilità chì questu hè un status epilepticus, è una tale cundizione hè periculosa per a vita.
Trattamentu di l'epilessia in i cani
L'attacchi di epilessia sò più severi in i cani ghjovani. In ogni casu, secondu e statistiche, i cani sottu 2 anni rispundenu bè à u trattamentu medico per l'epilessia. Ùn pruvate micca d'automedicate. Se u vostru cane hà una crisi epilettica, cuntattate u vostru veterinariu u più prestu pussibule. A clinica veterinaria farà un esame, diagnostica è prescriverà trattamentu. In u futuru, vi tuccherà à aderisce strettamente à i cunsiglii di u veterinariu.