U so cane aiutarà à adattà un cane salvaticu in a famiglia?
I cani

U so cane aiutarà à adattà un cane salvaticu in a famiglia?

Spessu in a casa induve un cane salvaticu hè postu per l'adattazione, ci hè digià un cane, o ancu parechji. Cumu a prisenza in l'ambiente immediata di altri cani affettanu l'animali salvatichi? A prisenza di i cumpagni di tribù aiuta à adattà à un novu ambiente o impedisce? 

Foto: publicdomainpictures.net

Parlemu di a prisenza di i cani digià domestici. Pensu chì tutti accunsenu chì a prisenza di parechji cani salvatichi in una stanza cumplicà solu u prucessu d'adattazione è u sviluppu di u cuntattu cù una persona: da una banda, u timore di un altru salvaticu alimenta è "infettà", nantu à u altra banda, avè un amicu da a vita libera vicinu cane, noi stessi pruvucanu u wildling à stà più vicinu à l'ughjettu chì hè digià familiar à ellu, soprattuttu chì stu oggettu hè un cumpagnu tribesman chì u so cumpurtamentu hè capisci à u cane. Questu hè u puntu di partenza chjaru chì u nostru ward si appiccicarà.

Francamente, preferimu chì solu un cane, u nostru cane salvaticu, sia in cura di un omu chì travaglia cù un cane salvaticu. 

In u mo parè, i primi passi per stabilisce u cuntattu cù una persona in una tale situazione pigghianu un pocu di più, ma i successivi sò digià nantu à a strada "knurled", postu chì da u principiu offremu l'interazzione di u cane cun noi "unu on". unu". Iè, assai prubabile, u periodu d'osservazione da sottu à a tavula duverà un pocu più di più chè s'ellu ci hè un altru cane in a stanza chì cunnosce è ama a persona, ma poi l'animali salvaticu principia immediatamente à travaglià in cunnessione diretta cù a persona.

In ogni casu, seraghju ughjettivu: a maiò spessu a prisenza di un altru cane in a casa, attivamente interagisce cù a persona chì cura u ghjocu, aiuta à "acquistà" u ghjocu da sottu à a tavula più veloce.

Se una persona si prisenta regularmente in una stanza induve un cane salvaticu hè, accumpagnatu da un cane orientatu à l'omu, cù quale ghjoca dolcemente in a presenza di un cane salvaticu, chì alimenta cù diversi tipi di tratta, un cane à u principiu di u percorsu di adattazione hà l'uppurtunità di vede è di cunsiderà sta interazzione per un paru umanu-cane, per fucalizza nantu à i signali di gioia, felicità è ghjocu chì sò capiscenu per ella, chì un cane domesticu dimostra durante u cuntattu cù una persona. Quandu sta sperienza visuale s'accumula, u cane salvaticu principia à piglià l'iniziativa per esce da u so piattu. Di sicuru, ùn striverà micca per una persona, ma per un cane, cum'è un ughjettu chì hè capitu per ella. In ogni casu, cù l'aiutu di un cane domesticu, u salvaticu hà l'uppurtunità di fighjà attentamente è sniff à una persona da daretu à u spinu di un cumpagnu di a tribù. Questu hè un plus.

In u prucessu di "tirà" un animali salvaticu nantu à un cane domesticu cum'è un esca, deve esse sicuru chì l'animali ùn mostrarà ghjilosu versu u novu invitatu, ùn serà micca persistente, obsessive o aggressivu. A maiò spessu, l'adulti (o ancu più vechji) masci tranquilli, "ligati" à u pruprietariu è capiscenu è bè cù i signali di cunciliazione, agiscenu cum'è un cane chì ghjoca bè u rolu di "negotiator".

Sfurtunatamente, dopu chì un cane salvaticu abbanduneghja u refuggiu per u cuntattu cù un cane domesticu, u prucessu di adattazione è stabilisce u cuntattu cù una persona rallenta. Questu succede per a listessa raghjoni chì u primu prugressu hè accadutu: un cane domesticu, chì hè assai più comprensibile à un animali salvaticu chè una persona, da una banda, aiutau l'animali salvatichi per cumincià à scopre a situazione, da l'altra banda, l'animali serve cum'è una spezia di "magnete", à quale u salvaticu aspira.

Foto di wikipedia.org

Un cane salvaticu cumunicà cù u so propiu tipu, in a cumpagnia di un cane domesticu si move intornu à un appartamentu o una casa, va per un caminu è seguita l'animali in ogni locu cù a cuda. Dopu avè pussutu suddisfà i bisogni basi, un cane salvaticu ùn cerca micca di passà u sforzu per circà e chjave per capiscenu una persona - hè digià abbastanza cunfortu in a cumpagnia di un altru cane.

In u risultatu, corremu u risicu di ottene un animali salvaticu chì s'hè adattatu à a vita in a casa, si rallegra di l'apparenza di una persona in questu, ma ùn forma micca attaccamentu à una persona, ùn hè micca veramente fiducia in ellu - u cane solu. ampara à campà in a stessa casa cù una persona.

Hè per quessa chì crede chì dopu à a prima tappa di stabilisce u cuntattu per mezu di un cane domesticu, duvemu riempie a vita di un cane salvaticu quantu pussibule per cambià à noi stessi è interessu, motivate per cumunicà cù una persona. Dopu tuttu, ùn avemu micca scurdatu di u nostru scopu: per fà a vita di un anticu cane salvaticu pienu, felice, attivu, è tuttu questu hè assuciatu cù una persona. In u listessu casu, s'ellu ùn ci hè micca altri cani in a casa in più di u cane chì hè adattatu, u cane hè furzatu (questa ùn hè micca a parolla curretta, postu chì, sicuru, facemu u prucessu di stabilisce un cuntattu divertente è indolore. ) per esse riceptivi à u fattu chì l'omu l'offre.

Lascia un Audiolibro