U cane stranu Rex
articuli

U cane stranu Rex

Rex hè forse u cane più stranu ch'e aghju mai cunnisciutu (è crede mi, ci sò uni pochi di elli!). Ci hè parechje cose inusual in ellu: una origine nebbiosa, abitudini strani, l'apparenza stessa ... È ci hè una cosa più chì distingue stu cane da l'altri. Pudete quasi sempre dì di un animali s'ellu hè furtunatu o micca. Ùn possu micca dì u listessu per Rex. Ùn sò micca s'ellu hè furtunatu o un perdente fatale. Perchè? Ghjudicate per voi stessu... 

A prima volta chì aghju vistu Rex era assai prima ch'ellu ghjunse à a stalla. È a nostra riunione era ancu un pocu strana. Ddu ghjornu, u mo cavallu Ryzhulin è andemu à u lavu. Quandu eramu di ritornu, un stranu ghjacaru attraversò a strada. Stranu - perchè eru in qualchì manera immediatamente spaventatu da a so apparenza. Un dorsu incurvatu, una coda guasi pressata contr'à u so stomacu, un capu calatu è un sguardu cumpletamente cacciatu. È invece di un collu - una stringa di balle, a longa fine di quale trascinava in terra. A vista m'hà fattu sentu inquietu, è aghju chjamatu à u ghjacaru in a speranza di almenu caccià a corda da ellu, ma ellu s'alluntanò è sparì in a strada. Ùn era micca pussibule di piglià cun ellu, ma ùn aghju micca scurdatu di a riunione. Ma quandu una volta hè apparsu à a stalla, l'aghju ricunnisciutu subitu.

À l'ora di a nostra secunna reunione, ùn avia micca cambiatu, solu u pezzu di corda trascinatu era sparitu in qualchì locu, ancu s'ellu a corda ferma in u collu. È cusì - tutta a stessa cuda trà e so gammi è un sguardu salvaticu. U cane si arrampicava attornu à u canna di basura, sperendu di truvà qualcosa da manghjà. Aghju pigliatu un saccu da a mo sacchetta è li lanciai. U ghjacaru si lanciò à u latu, poi si arrubò versu a manu è inghiottì. L'asciugatura dopu cadeva più vicinu, dopu un altru, un altru è un altru... In fine, accunsentì à piglià u trattatu da e so mani, ma, assai cun cura, era tuttu tensu è, pigliendu a preda, saltò subitu à u latu.

"Va bè", aghju dettu. Sè vo site cusì fame, aspettate quì.

Mi pareva, o u cane hà veramente scuzzulatu a coda in risposta? In ogni casu, quandu aghju pigliatu u casgiu cottage riservatu à i misgi, era sempre pusatu vicinu à a casa, fighjendu expectante à a porta. È quand'ella hà prupostu di cullà, ellu (è sta volta ùn m'hà micca parsu di sicuru!) di colpu stringhjia di gioia, sguillà a coda è corse. È s'hè rinfriscatu, si leccò a manu è in qualchì manera cambiò istantaneamente.

Tuttu u salvaticu sparì in un mumentu. Davanti à mè c’era un cane, ancu quasi un cucciolo, allegru, bonisimu è inusualmente affettuosu. Ellu, cum'è un gattino, cuminciò à strofinate cù e mani, cascà nantu à u so spinu, espunendu u pettu è u stomacu per graffià, leccare... In generale, mi pareva digià chì quellu cane completamente salvaticu chì era quì qualchì minutu fà. esisteva solu in a mo imaginazione. Era una trasfurmazioni cusì strana è inespettata chì eru ancu un pocu cunfusu. Inoltre, u cane chjaramente ùn avia micca intenzione di andà in nudda parte ...

In u stessu ghjornu, hà aiutatu à mustrà i cavalli à u veterinariu, è dopu si n'andò per un caminu cun noi. Allora u cane hà trovu una casa. A determinazione cù quale hà determinatu chì questu era esattamente induve a so casa seria era stupente. È l'hà pigliatu ...

L'aghju chjamatu in silenziu "buccia infinita". Eru turmentatu da vagi suspetti chì unu di i rapprisentanti di a gloriosa famiglia di huskies di u nordu curria sempre vicinu. Perchè una testa massiccia, zampe grossi, una cuda chjinata nantu à u spinu in un anellu, è una maschera caratteristica nantu à u musu l'hà distintu favorevolmente da i Shariks di u paese ordinariu. È sò quasi sicuru ch'ellu era in casa, ancu "sofa". Perchè in a casa tuttu u tempu hà pruvatu à stallà nantu à una poltrona è sempre dumandava a cumunicazione. Qualchì manera, senza nunda à fà, decisu d'insignà à a nostra inseparabile trinità di cani stabili i cumandamenti basi. È di colpu si sviluppò chì sta scienza ùn era micca nova per Rex, è ùn sà micca solu à pusà nantu à u cumandamentu, ma ancu dà a so zampa abbastanza prufessiunale. I più misteriosi di u so destinu. Cumu hè chì stu ghjacaru, guasi un cucciolo, hè ghjuntu in paese in un tali statu ? Perchè, s'ellu hè chjaru ch'ellu era accarezzatu è amatu, quantunque, nimu u circava ?

È ancu più stranu chì u ghjacaru hà trovu di colpu refuggiu cù ... sposi ! Quelli chì 2 altri cani anu a paura di a mità à a morte, quelli chì ùn anu micca cura di u benessimu di i cavalli. Per una certa ragione, li piacia à Rex, anu ancu cuminciatu à nutrillu è u caldu in a so stanza. In verità, anu ancu ghjuntu cù u nome "Rex" per ellu, è anu ancu pusatu un largu collar kaki nantu à u cane, chì, certamente, hà datu stu camarade un incantu supplementu. Cumu li cunquistò hè un misteru. Ma u fattu hè quì.

Ùn avemu micca amparatu nunda di u destinu di Rex prima di ghjunghje à a stalla. I cani, ahimè, ùn ponu dì nunda. Ma dì chì dopu à a so apparizione quì, i guai l'abbandunonu seria di peccatu contr'à a verità. Perchè Rex era sempre à truvà avventura. È, sfurtunatamenti, luntanu da innocu...

Per principianti, hè statu avvelenatu in qualchì locu. Devu dì chì a qualità hè abbastanza bona. Ma postu chì sta tappa di a so vita hà passatu senza a mo participazione per un altru viaghju di cummerciale, cunnoscu a situazione solu da i stori di altri patroni di cavalli. E in risposta à e dumande in quellu tempu, aghju intesu chì u cane "si sentia male, hè statu pugnalatu cù qualcosa, ma u cane hè digià megliu".

Cum'è hè stata dopu, ùn era micca solu assai male. Rex era abbastanza seriu per muriri, è quasi successu in questu, se micca per l'intervenzione di e persone chì littiralmenti l'anu tiratu fora di l'altru mondu. Allora ciò chì aghju trovu era veramente megliu. Ma senza preparazione, hè statu difficiule di vede IT. Hè sopravvissutu, sì. Ma ùn solu ùn era solu a pelle è l'osse di u cane (senza significatu figurativu), era ancu cecu.

I dui ochji eranu cuparti cù una filmu biancu. Rex sniffed l'aria, marchjò in circhuli, ùn pudia ancu truvà l'alimentu finu à ch'ellu era praticamente stuffed in a so bocca, pruvò à ghjucà, ma corse in persone è oggetti, è una volta guasi ghjuntu sottu à i zoccoli. È era spaventosa.

U veterinariu ch'e aghju chjamatu hà dettu duramente è inequivocamente: u cane ùn hè micca un tenant. Sè avemu parlatu di un animali chì hè garantitu per esse furnitu cù trattamentu è cura, surviglianza medica, allora pudemu cummattiri. Ma un cane praticamente senza casa, completamente cecu, hè una sentenza. "Morrà solu di fame, pensate per voi stessu! Cumu avarà da manghjà ? Allora ellu hà ancu dettu: bè, pruvate à soffià glucose in polvere in i vostri ochji. "Hè zuccheru in polvere, ùn hè micca?" Aghju clarificatu. "Iè, ella hè quella. Di sicuru, ùn sarà micca peghju ... "Ùn ci era veramente, in generale, nunda da perde. È u ghjornu dopu, u zuccheru pulveru andò à a stalla.

Rex hà pigliatu a prucedura abbastanza favorevule. E digià in a sera anu nutatu chì, pare, a filmu davanti à l'ochji di u cane hè diventatu un pocu più trasparente. Un ghjornu dopu, s'hè risultatu chì un ochju era digià abbastanza bonu, è a nuvolosità restava nantu à u sicondu, ma "solu un pocu". È un ghjornu dopu, novi prescriptions per u trattamentu apparsu. Rex hè statu datu un antibioticu in i so ochji, injected with all kinds of medicinal rubbures ... È u cane si ricuperò. Per nunda. Hè tornatu furtunatu ...

In ogni casu, a gioia per u so benessiri hè stata curta. Nunda ùn li hè accadutu per probabilmente un mesi. È dopu…

I cani si sò vuluntarii per scorta mi à u trenu. Rex hà tiratu avanti, saltendu allegramente à u latu di a strada, quandu, di colpu, a vittura chì ci superava hà sviatu da u latu è ... un colpu, Rex vola à u latu, si rotola è resta immobile stendu. Correndu, vecu ch'ellu hè vivu. Pruva ancu di alzà, ma i so gammi posteriori cedenu, è Rex cascà goffamente da u so latu. "Spina rotta", pensu cun orrore, sintendu u cane cù e mani tremanti.

Dopu avè trascinatu à a casa, chjama à qualchissia chì pò aiutà. Rex ùn si lamenta mancu: si trova solu è guarda un puntu cù ochji chì ùn vedenu. È una volta pruvate à determinà s'ellu l'osse sò intactu, è ogni volta vene à cunclusioni diffirenti.

Quandu u ghjacaru hè statu esaminatu, hè risultatu chì ùn ci era micca fratture, ma i mucosa eranu pallidi, chì significa, assai prubabilmente, ci hè un sanguinamentu internu.

Rex hè trattatu curaggiu. Inoltre, ben fattu, micca solu injections, ma ancu un dropper u ghjornu dopu dura senza resistenza. Qualchi ghjorni dopu, hà cuminciatu à manghjà.

È u cane si ricupera di novu ! È à un ritmu record. Dui ghjorni dopu scappa da l'injections, è u terzu ghjornu prova di marchjà cun noi nantu à trè gammi. È dopu à un paru di settimane, si cumporta cum'è s'ellu ùn era nunda. A strada, stu incidente ùn hà micca insinuatu in ellu una paura di vitture è di a strada. Ma aghju prumessu di lascià i cani accumpagnami ancu à u minibus.

Rex era bè per un bellu pezzu. È dopu ellu ... hè sparitu. Cum'è inespettatu cum'è apparsu. Duranti a ricerca, anu dettu ch'elli l'anu vistu in cumpagnia di e persone ch'ellu accumpagnava cun gioia. Vogliu sperà chì sta volta era finalmente furtunatu di scuntrà u so populu. È u limitu di prucessi chì sò cascati à u so lottu hè finitu.

Lascia un Audiolibro