"U ricciu si sentia cum'è un maestru in casa nostra"
articuli

"U ricciu si sentia cum'è un maestru in casa nostra"

U missiavu hà pigliatu un ricciu da sottu à i roti di a vittura è u purtò à i so nipoti

M'arricordu di l'annu prima, à principiu di settembre, u mo babbu hè ghjuntu à visità noi. Hà purtatu una grande scatula di cartone, è in questu un riccio. Ellu disse chì ci sò assai ricci in u circondu di a dacha, è questu hè u distrittu Smolevichi di a regione Minsk di Bielorussia. Da a furesta, sò andati massivamente à e persone è nantu à a strada. È stu zitellu hà sopravvissutu miraculosamente. U babbu l'hà tiratu fora da sottu à i roti di a vittura.

Allora u missiavu ricurdò chì i so nipoti, Anya è Dasha, vulianu veramente vede un riccio. È pigliò un rigalu cusì inusual à Minsk.

Ùn avemu micca pensatu chì Thorn stà cun noi per un bellu pezzu.

Per esse onestu, ùn avemu micca avutu un ricciu. Se vulianu cumprà un animali esoticu, cumprà un decoru.

L'emozioni è a gioia da a riunione cù Thorn si calanu rapidamente. È a quistione hè stata: chì fà cun ellu? Di colpu hè diventatu friddu fora. È ellu, criaturu, cusì chjucu, paria cumplitamenti senza difesa. L'annu scolasticu hà cuminciatu, u mo maritu è ​​eiu sò tutti in cura è travagliu ... È un viaghju à a dacha ùn era micca inclusu in i piani. Speriamu chì u babbu, vene à ripiglià u ricciu in furesta. Ma u tempu passava, è u zitellu si stalla in l'appartamentu.

Allora duie settimane passanu. Era un fretu terribili fora, pioveva tuttu u tempu. À questu tempu, i ricci si preparanu attivamente per l'invernamentu, custruiscenu visoni, guadagnanu grassu. E u nostru Thorn hà digià usatu (ancu se ùn simu micca 100 per centu sicuru, ma pensemu chì hè un picciottu) à u calore è à u fattu chì ci hè sempre alimentu in a tazza.

Piglià un ricciu à a furesta significava dà a morte certa. Allora Kolyuchka stava per l'invernu in u nostru appartamentu.

Cumu abituà à a vita cù un riccio

A famiglia sana hà cuminciatu à leghje assai nantu à i ricci. Sapianu, di sicuru, ancu prima, chì questi animali prickly sò predatori. Ma u nostru ricciu si ricusò di manghjà carne, sia cruda sia bollita.   

In u veterinariu. A farmacia ci hà cunsigliatu per alimentà l'animali inusual cù l'alimentariu di gattini. È, veramente, hà cuminciatu à manghjà cun piacè. Calchì volta manghjava fruttu. I zitelli li davanu pomi è pere.

U ricciu hè un animali di notte. Dormi di ghjornu è corre di notte. È ùn importa micca ch'ellu curria, ùn importa micca chì hè forte. A cosa divertente è à u stessu tempu spaventosa era ch'ellu cullà nantu à u lettu. Cumu hà fattu, ùn sò micca. Probabilmente appiccicatu à i fogli. Un ghjornu u maritu si svegliò in orrore, hà dumandatu à caccià stu animali da ellu. Si cullò ancu à i zitelli. È hà sempre pruvatu à ammuccià sottu à i coperchi, à scavà sottu à u cuscinu. È ùn hè micca piacevule per punchjà nantu à e spine di notte ... Aviu avutu à mette in una grande gabbia per i cunigli. À circa 12 à a notte, quandu u mo maritu è ​​eiu andemu in lettu, chjudemu u ricciu in questu finu à a matina.

In a primavera, quandu era più caldu, l'anu trasladatu à u balcone. Chì era u so territoriu. Manghjava è campava quì.

Thorn si sentia cum'è un maestru in casa  

U ricciu hà cuminciatu subitu à cumportà assai audace è cunfidenza. Mi sentu cum'è u pruprietariu. Avemu sempre un gattu. Durmia accantu à u so lettu. U ghjattu, sicuru, ùn li piacia micca stu quartiere. Ma chì pudete fà ? U ricciu hè spinoso. Hà pruvatu à cummattiri, caccià ellu fora di u so locu. Ma nunda hà travagliatu. Questu hè un riccio...

Aghju trovu induve u ghjattu hà l'acqua cù l'alimentariu. Manghjava cun piacè di i so ciotole, ancu s'ellu ellu stessu avia sempre l'alimentariu è l'acqua in a gabbia.

Quandu eramu à pusà nantu à un sofà o in una poltrona, è i gammi eranu in u modu di u ricciu, ùn andava mai in giru, ma si appiccicava ghjustu nantu à elli. In u so parè, eramu noi chì duvemu cede à ellu.

È quandu ùn li piacia micca qualcosa, sibilò minacciosamente. In u "showdown" cù u ghjattu, hè diventatu ancu più prickly.

Ma quandu era dispostu à l'affettu, si avvicinò à noi, e figliole. Spine piegate è diventate morbide. Puderia ancu basgillu nantu à u nasu.

Ancu l'avemu chjamatu Thorn, ùn sapemu ancu quale hè - un zitellu o una zitella. Girò nantu à a pancia, è subitu curled up.

abitudini di riccio

A spina ùn hà micca sguassatu nunda, ùn hà micca rosicatu e cose. Aghju sempre andatu à u bagnu in u stessu locu, chì m'hà surprisatu è piacè assai. Ma, per esse onestu, ùn l'avemu micca abituatu apposta - nè à a tavola, nè à i diapers. Hà trovu u so propiu locu. "Andatu" solu per a bateria. Allora, quand'ellu hà cuminciatu à campà nantu à u balcone, in u listessu cantonu.

Pruvatu di ghjucà cù i ghjoculi. Ùn li hà micca rispostu. U discorsu umanu, mi pari, ancu micca ricunnisciutu. Ancu s'è, quand'eramu ghjunti in casa, si ncuntrava sempre. Hè scappatu, camminò intornu à noi, si pusò, ancu saltò.

Una volta anu pigliatu Kolyuchka cun elli à u parcu in a primavera - per un passaghju cumuni cù i picciotti di a classe di a so figliola maiò. Lascianu u ricciu fora di a gabbia, ùn hè micca andatu luntanu. È i figlioli di l'altri, chì u toccu senza fine, ùn anu micca paura.

Curiosità: Capannone per i ricci. Gocce aghi. Di sicuru, ùn stà micca completamente nudu, ma assai agulla sò stati truvati in l'appartamentu. Avemu ancu culligatu in un vasu.

Avemu pensatu chì u ricciu si dorme in l'invernu in un appartamentu caldu

Prickly hè ancu cascatu in hibernazione. È avemu dubitatu, avemu pensatu chì in casa ùn si dorme micca. È à a fini di nuvembre si stende in una gabbia, si intarrau in un lettu è durmiu finu à u principiu di marzu. Hè veru, aghju svegliatu parechje volte: a prima volta u 31 di dicembre, a seconda - in l'anniversariu di a mo figliola u 5 di ferraghju. Forsi l'excitazione festiva generale interferiscenu, era troppu rumore. U ricciu s'hè svegliatu, manghjatu, marchjò in l'appartamentu per un pocu tempu, poi si cullà ind'è a gabbia è si addurmintò.

Eru preoccupatu se Thorn si dorme o micca. Aghju lettu chì avete bisognu di creà e cundizioni per esse friddu. Ùn avemu fattu nunda di speciale. Aghju durmitu in una gabbia vicinu à u balcone in a stanza di i zitelli. Eppuru, a natura s'impegna.

U ricciu hè statu tornatu à un ambiente vicinu à l'abitati naturali

Kolyuchka hà campatu cun noi per circa un annu. Ma ùn avemu micca cacciatu fora. I genitori di u mo maritu campanu constantemente in u paese. Ci hè una grande zona - 25-30 ettari, vicinu à a furesta. Avemu spustatu u ricciu quì. Lascià andà, pensavanu, saria periculosu. U ricciu hè digià in casa. È ùn serà micca capaci di ottene u so propiu alimentu, custruisce un alloghju.

Ma avemu amparatu chì i ricci campanu in natura per circa trè anni, è in cattività finu à 8-10 anni. È a nostra Spina va bè : hè pienu, felice è sicuru.

Avemu purtatu u ricciu à a dacha l'estiu passatu. Si movenu cù a gabbia, chì hè stata posta in una spaziosa gallina calda. Avà dorme quì. Ùn hà micca custruitu nunda per ellu stessu : era abituatu à a gabbia. Questu hè a so casa.

Kolyuchka ùn hà mai cacciatu gaddini, mai arrubbatu ova. Eppuru, un riccio allevatu da noi !

Ma tutta l'estate è u vaghjimu s'impazzava u cane. Hè ghjuntu à u cane chjosu per a notte in l'aviaria è sibilò à ellu. Apparentemente, vulia dì : site chjusu, è sò liberu. È veramente, un riccio in una dacha in una gabbia ùn hè micca chjusu. Ùn hè micca limitatu in u muvimentu nantu à una grande zona. Ellu stessu torna à u pollulu. Sapi: una ciotola di cibo vale sempre a pena.

Sì i missiavi ùn avianu micca campatu in paese, ùn avariamu micca datu u ricciu in ogni locu è à nimu. Un petting zoo ùn era micca cunsideratu una opzione in tuttu. Aghju capitu : noi l’avemu ammansatu. È i zitelli sanu digià: avete bisognu à esse rispunsevuli di un capricciu minutu. Avà elli stessi dicenu: penseremu mille volte prima di dumandà è di ottene un tipu d'animali.

È l'animali salvatichi ùn anu micca esse pigliatu da u so habitat naturali.

I zitelli, sicuru, mancanu Thorn, ma sanu chì ponu sempre visità. Ma u ricciu ùn ci ricunnosce più è ùn scappa micca à scuntrà noi quandu simu ghjunti.

Leghjemu assai nantu à i ricci, i so abitudini, u modu di vita. Hanu bisognu di una famiglia, è a nostra Thorn ùn pò micca avè una. Solu s'ellu qualcunu si arrampica versu ellu. In modu, ùn escludemu micca una tale opzione - u boscu hè vicinu. A staghjoni d'accoppiamentu per i ricci in a primavera, dopu a hibernazione. Puderà bè scuntrà a dama di u core è andà in a furesta. O forse portanu un sceltu à ellu, è i ricci appariscenu in u pollulu. Ma serà una altra storia.

Tutti i ritratti: da l'archiviu persunale di Irina Rybakova.Sì avete storii di a vita cù un animale domesticu, mandà li à noi è diventate un contributore di WikiPet!

Lascia un Audiolibro