A nostra storia hà cuminciatu in un ghjornu di fretu in ferraghju 2012 ...
Aghju pigliatu u zitellu da u kindergarten, è andemu in sledding down the hill. Quì avemu vistu un cane piuttostu grossu chì curria trà i zitelli è pruvava à ghjucà cun elli. Siccomu ùn ci era micca un solu adultu nantu à a muntagna, hè diventatu chjaru chì era senza casa. In quelli ghjorni, i ghjàllichi di a notte righjunghjenu -25 gradi è, sicuru, u cane si dispiace. Noi, ùn avemu mai falatu da a muntagna, l'hà purtatu in casa è l'hà alimentatu. U ghjacaru cuntentu curria à noi, senza mancu pensà, andò in l'intrata, u vestibule è, finarmenti, in l'appartamentu - cum'è s'ellu ci avia cunnisciutu per un bellu pezzu. cereali, osse, equipatu una cabina è una aviaria. È avemu decisu chì u mo maritu pigliarà stu cane à u travagliu. Dopu avè manghjatu, u ghjacaru s'hè addurmintatu ghjustu nantu à a catifa in u corridor. Ma quandu u so maritu hè ghjuntu, ella grondava è ùn l'hà micca lasciatu vicinu à ella, da quale avemu cunclusu chì l'omi l'offendavanu. Dopu tuttu, nantu à e so zampe hà digià guaritu, ma piuttostu ferite prufonda, nantu à quale i capelli ùn crescenu più. Avemu decisu ch'ella stà cun noi per un paru di settimane finu à ch'ella s'abitua, è dopu u so maritu l'hà purtatu à u travagliu. Ùn avemu micca pensatu à lascià u cane cun noi, postu chì avemu digià avutu un gattu, è avemu campatu in un appartamentu affittu. A prima matina, u maritu pigliò u cane per un passaghju, è ella scappò da ellu cù a correa. Per circa 30 minuti l'hà perseguitatu intornu à a zona, ma ella ùn si avvicinava micca. Riturnatu in casa senza ella. Eru tantu disgraziatu chì aghju vistutu prestu è corse à circà u fugitivu in persecuzione calda. Aghju dumandatu à tutti chì aghju scontru, è per furtuna per mè, a zitella chì caminava versu mè hà dettu chì hà vistu un cane cù una correa sottu à u balcone di una casa vicina. L'aghju trovu à circa 2 chilometri da a nostra casa, è appena ch'ella hà chjamatu, hà subitu subitu corse, hà cuminciatu à saltà, à lecà a faccia... In generale, eramu tramindui felici di ritruvà. Risulta chì l'aghju trovu duie volte. Oghje ùn pudemu micca imagine a vita senza a nostra amata zitella. U zitellu a basgiò ogni ghjornu, accarezza, abbraccia, è quandu andemu in vacanze, guarda i so ritratti ogni ghjornu. Vulemu chì ogni famiglia di truvà un amicu cusì fidu, devotu, affettuosu. Cù l'avventu di un cane in a nostra casa, i sorrisi, a felicità è a risa sò diventati assai più. I ritratti sò stati presi da Tatyana Prokopchik in particulare per u prughjettu "Dui gammi, quattru zampe, un core".